România își pune banii de pensie la lucru: 190,9 miliarde lei în sistemul privat, dar cu o diferență uriașă între conturi

În statistici, 2025 arată ca un an bun pentru pensiile private. În realitate, e un an care spune două povești în același timp. Prima: sistemul a crescut până la dimensiunea unei industrii care începe să influențeze economia, nu doar viitorul fiecărui contributor. A doua: creșterea nu se simte la fel pentru toată lumea, iar harta conturilor arată o Românie împărțită între cei care acumulează repede și cei care abia încep. La final de septembrie 2025, activele din Pilonul II și Pilonul III au ajuns la 190,9 miliarde lei, adică 10,3% din PIB. Cifrele sunt mari, ritmul este rapid, iar în spatele lor se află o întrebare simplă, dar incomodă: cât de mult din această creștere va deveni, în timp, siguranță reală pentru majoritatea participanților?

190,9 miliarde lei după 9 luni: pragul care schimbă greutatea politică și economică a sistemului

La 30 septembrie 2025, pensiile private au strâns 190,9 miliarde lei, cu 23% mai mult decât în septembrie 2024 și cu 22% peste finalul lui 2024. Ponderea de 10,3% din PIB nu este un detaliu contabil. Este un indicator că fondurile de pensii au devenit un rezervor major de capital, cu rol direct în finanțarea economiei și în stabilitatea piețelor. Datele sunt prezentate conform ASF.

Compoziția sistemului este, în continuare, dezechilibrată ca volum: Pilonul II concentrează aproximativ 184,15 miliarde lei, iar Pilonul III ajunge la 6,75 miliarde lei. Cu alte cuvinte, economisirea obligatorie este motorul, economisirea voluntară este încă un supliment în creștere, dar departe de a fi un fenomen de masă.

Structura investițiilor rămâne în registru defensiv: aproximativ 70% în instrumente cu venit fix și circa 25% în acțiuni. Este arhitectura clasică a unui sistem construit pe termen lung: stabilitate în partea mare a portofoliului, plus expunere la creșterea piețelor.

Cine sunt cei 9,36 milioane de participanți și ce a împins contribuțiile în sus în 2025

Sistemul avea 9,36 milioane de participanți la final de septembrie 2025, față de 9,12 milioane la finalul lui 2024. În Pilonul II sunt 8,41 milioane, iar în Pilonul III aproape 954.000. Creșterea numerică e importantă, dar adevărata accelerație vine din bani.

În Pilonul II, contribuțiile brute virate în ianuarie–septembrie 2025 au ajuns la 16,71 miliarde lei, cu 27% peste aceeași perioadă din 2024. Septembrie a adus aproximativ 1,89 miliarde lei, iar contribuția medie per participant a fost în jur de 411 lei.

În Pilonul III, contribuțiile brute au însumat 690 milioane lei în primele nouă luni (+28%), iar septembrie a închis cu aproximativ 80 milioane lei (+26%). Contribuția medie lunară per participant – circa 168 lei – spune însă ceva esențial: economisirea facultativă crește, dar încă este limitată de puterea de cumpărare.

În termeni de comportament financiar, mesajul este clar: pensiile private din România se consolidează prin fluxuri tot mai mari, ceea ce reduce dependența sistemului de „un singur an bun” pe piețe.

Impactul imediat: conturile cresc, iar sistemul începe să livreze plăți tot mai vizibile

Pentru majoritatea oamenilor, sistemul devine real abia când se traduce în două lucruri: cât apare în cont și cât se plătește atunci când vine momentul. În Pilonul II, valoarea medie a activului pe participant a ajuns la 22.103 lei, cu aproximativ 20% peste septembrie 2024. În Pilonul III, valoarea medie a contului este de 7.061 lei.

În paralel, plățile cresc, semn că sistemul intră într-o etapă mai matură. În Pilonul II, în primele nouă luni din 2025 au fost plătiți aproximativ 1,78 miliarde lei către 52.513 participanți și beneficiari. În Pilonul III, plățile au fost de circa 180 milioane lei, către 11.906 persoane.

Raportul amintește și o lecție care revine în fiecare an volatil: activele sunt evaluate la prețuri de piață, ceea ce înseamnă fluctuații pe termen scurt. Este un punct important în comunicarea publică, pentru că modul în care oamenii interpretează „azi am mai puțin decât luna trecută” poate influența încrederea, chiar dacă produsul este construit pe un orizont de zeci de ani.

Unde se duc banii: titlurile de stat domină, iar asta înseamnă stabilitate, dar și dependență

În Pilonul II, titlurile de stat reprezintă 65,5% din portofoliu (în scădere față de 67,1% la final de 2024), iar acțiunile au 25%. Restul este împărțit între obligațiuni corporative, fonduri de investiții și depozite.

În Pilonul III, structura este apropiată: 63,4% titluri de stat și 27,2% acțiuni.

În plan economic, asta înseamnă că fondurile de pensii sunt un finanțator stabil al statului și un investitor cu greutate pe piața de capital. Dar implică și o legătură strânsă cu dinamica macro internă: dobânzi, inflație, riscul suveran și capacitatea statului de a se finanța în condiții bune.

De aici și miza: pe măsură ce cresc, activele Pilonului II devin și mai sensibile la calitatea politicilor economice. Pentru participant, nu e doar o chestiune de „randament”, ci de mediul în care acest randament este produs.

Realitatea incomodă: 70% din active sunt concentrate la 25% dintre participanți

Dacă vrei o propoziție care să explice de ce pensiile private vor intra tot mai des în dezbaterea publică, aceasta este: 70% din activele Pilonului II sunt deținute de 25% dintre participanți. Raportul surprinde și extremele: cel mai mare cont ajunge la 3,25 milioane lei, cel mai mic este de 1 leu, iar 20% dintre participanți au sub 1.681 lei.

Aceasta nu este o „eroare” a sistemului, ci reflexia pieței muncii: contribuția este proporțională cu salariul și cu durata contribuției. Cine a avut venituri mari și stabilitate, acumulează masiv. Cine are venituri mici sau întreruperi, acumulează puțin. Problema apare când această polarizare se transferă aproape integral în anii de pensionare.

Pe termen lung, discuția nu va fi doar despre cât crește sistemul, ci despre ce fel de protecție oferă pentru segmentele vulnerabile și cum poate fi extinsă economisirea voluntară astfel încât să nu rămână un instrument folosit mai ales de cei cu venituri peste medie.

Ce urmează în 2026: presiune pe comunicare, pe economisirea voluntară și pe încredere

Anul 2026 va testa trei lucruri. În primul rând, dacă ritmul contribuțiilor se menține. Dacă da, sistemul își va păstra traiectoria de creștere și va conta și mai mult în finanțarea economiei. În al doilea rând, dacă piețele rămân volatile: fluctuațiile pe termen scurt nu pot fi eliminate, dar pot fi explicate corect, iar asta devine esențial pentru încredere.

În al treilea rând, Pilonul III. Crește, dar încă nu are forța de a schimba profilul economisirii la scară mare, pentru că depinde de venitul disponibil. Într-o economie în care o parte semnificativă a populației își gestionează bugetul „la limită”, economisirea voluntară rămâne dificil de generalizat.

Din acest motiv, contribuțiile la Pilonul III sunt un indicator util pentru 2026: ele arată nu doar interes, ci capacitatea reală a oamenilor de a pune bani deoparte. Iar după pragul de 190,9 miliarde lei, pensiile private nu mai sunt doar un subiect financiar. Devine un subiect despre cum își construiește România, inegal și totuși inevitabil, viitorul.